Cheile Galbenei

cheilegalbenei0010

Situată în sud-vestul şi vestul bazinului închis Padiş – Cetăţile Ponorului, în afara acestuia, Valea Galbenei reprezintă un culoar de drenare spre Depresiunea Beiuşului a majorităţii apelor din Bazinul Padiş. Aproape pe tot parcursul ei, Valea Galbenei cuprinde sectoare de chei înguste, mărginite de pereţi verticali şi pante abrupte, având numeroase cascade şi fiind deosebit de greu de străbătut. Sectorul amonte este cel mai spectaculos, porţiunea dintre Izbucul Galbenei şi confluenţa cu Valea Luncşoara, constituind un canion îngust, mărginit de pereţi verticali de peste 100 m.

Izbucul Galbenei reprezintă resurgenţa râului subteran din peştera Cetăţile Ponorului, de fapt marea parte a debitului râurilor ce străbat Bazinul închis Padiş – Cetăţile Ponorului, precum şi a Sistemului Zăpodie din Groapa de la Barsa. Izbucul este un ochi de apă de circa 7 m diametru, situat la baza unui perete de stâncă. În aval, apa se prăvăleşte în cascade.

Prinsă într-un canion îngust, Valea Galbenei creează jgheaburi şi marmite inaccesibile, parcurgând astfel o diferenţă de nivel de 100 m pe aproximativ 700 m lungime în linie aeriană. Pe vale apare o gură de peşteră, unde apa râului intră zgomotos. Este începutul tunelului subteran din Cheile Galbenei, lung de peste 100 m şi foarte greu practicabil. Acesta se termină printr-o cascadă evantai deosebit de pitorească, înaltă de 7 m, la baza căreia se găseşte un lac.
Un traseu turistic parcurge Cheile Galbenei, existând amenajări pentru turişti, constând în porţiuni de cabluri de oţel şi lanţuri de sprijin. Datorită dificultăţii şi gradului sporit de periculozitate, acest traseu este recomandat doar turiştilor cu experienţă şi condiţie fizică bună. Nu se recomandă parcurgerea lui pe vreme rea sau în perioadele de viituri.

O ramură a traseului urcă deasupra, în peretele stâncos ai cheilor unde există două puncte de belvedere suspendate la circa 200 m deasupra firului văii, care oferă privelişti inedite asupra canionului şi asupra peretelui de vizavi înalt de peste 300 m. 
Sectorul din aval, până la confluenţa cu Crişul Pietros, numit şi Cheile Jgheabului, este de asemenea deosebit de spectaculos prin cascadele din zonele de confluenţă cu afluenţii de pe partea stângă. Această porţiune de chei nu este accesibilă, dar pe deasupra lor, în ambii versanţi s-au construit drumuri forestiere care permit pe alocuri contemplarea sălbăticiei acestora.